Ultimele noutati

ADEVĂRUL “Înaltului” Bartolomeu Anania: “NU poate avea omul o bucurie mai mare decât pe aceea de a-şi bucura semenii…”

b0

Ciosa e un cătun răznit în munţii Bârgăului, ale cărui şaptezeci de case sunt risipite pe o suprafaţă de 140 km². Nu are electricitate, nici telefon, nici doctor, nici farmacie, nici moaşă comunală şi nici drumuri pietruite, de acces: morţii şi-i îngroapă fiecare în grădină. Altfel, oameni chipeşi, buni gospodari, crescători de vite şi tăietori de lemne. Există o şcoală, dar numai pentru cei mici; ceilalţi, mai mărişori, merg pe jos până la cea mai apropiată, la vreo patru ore de drum dus-întors. Prin tradiţie, creştinii din Ciosa sunt asistaţi de Mânăstirea Piatra Fântânele, din pasul Tihuţa. Au o biserică de lemn, veche, pe care au prenoit-o prin râvna ieromonahului Gavril şi cu ajutorul unor meşteri maramureşeni. Curată şi frumoasă ca un chivot, aştepta să fie resfinţită.

Aşa se face că, astă vară, mustrându-mă pe mine cugetul pentru aceea că, de obicei, târnosesc biserici în sate mari, arătoase, unde, după datini străvechi, arhiereul e primit cu mare fală, purtat în trăsură acoperită cu scoarţe şi precedată de alaiul călăreţilor cu pene de păun la clop, m-am gândit că ar fi cinstit să merg şi undeva, la marginea lumii, unde oamenii sunt fericiţi dacă-l văd, o dată în viaţă, pe protopop. Dar în ajunul duminicii din 15 iunie, când trebuia să merg la Ciosa, am fost anunţat că în zori plouase cu găleata, ceea ce înseamna că drumul de pământ devenise cu desăvârşire impracticabil. Atunci am zis, aşa, într-o doară, către stareţa Pamfilia:

– Să mă chemaţi la iarnă, pe zăpadă şi îngheţ!…

Eu am zis-o într-o doară, dar oamenii au luat-o de bună. Aşadar, aseară am ajuns la Ciosa într-o sanie trasă de doi bidivii, după ce străbătusem universul unor zăpezi imperiale, presărate cu diamante şi urme de cerb. Găzduit la casa parohială, într-o odăiţă curată şi caldă, mi-am citit pravila de seară la lumina unui sfeşnic cu trei lumânări.

Despre lumina de azi-dimineaţă, dumnezeiască, va face însemnare cronicarul. Eu însemn doar atât: nu poate avea omul o bucurie mai mare decât pe aceea de a-şi bucura semenii…

 

                                                                                                                   Mitropolit Bartolomeu Anania 

 




Caricatură

Ne gasiti pe: