– Scrisoare deschisă –

Stimate domnule ministru Vasile Sebastian Dîncu, ministru al Apărării Naţionale, vă scriu în calitatea dvs. de urmaş al soldaţilor din Regimentul II de Graniță de la Năsăud, pentru a vă întreba despre planurile publice pe care le aveţi cu privire la românii din Ucraina în cazul izbucnirii unui război cu Rusia?

Strămoşii dvs. din compania a 12-a de Cătane Negre din Runcu Salvei şi ai mei din compania a 11-a din Zagra au simţit pe pielea lor ce înseamnă să slujeşti şi să mori, nu pentru patrie, ci pentru dorinţele celor puternici, Casa de Habsburg de la Viena, şi au plătit cu sânge fărâma de libertate şi pământ pe care v-aţi născut dvs.

De altfel, în vechea poezie populară din zonă se spune: „Oh, înălțate împărate, / Pune pace nu te bate, (…) / Nu te-or bate taberele, / Ci te-or bate lacrimile. (…) / Din plânsu părinților / De bănatul maicilor / Că vine carte și poruncă, / Și toți coate să se ducă / De sunt trei frați într-o cale / Strigă neamțu marș cu jale…” (Înălţate împărate, culegere acad. Nicolae Drăganu).

Aceeaşi trăire şi simţire o au în aceste zile fraţii şi surorile noastre, români şi românce din Ucraina, când războiul le bate la uşă, când mobilizarea îi va duce să moară într-un posibil război între o ţară pe care nu o simt a lor, Ucraina şi un imperiu ce vrea din nou să se lăţească, Rusia.

Prin urmare, văzând eşecul României în a le apăra şcolile în faţa politicii de ucrainizare forţată, neputinţa noastră de a determina statul ucrainean să nu mai fie împărţiţi în români şi moldoveni, slabele investiţii româneşti publice din Bucovina de Nord şi Bugeac, mă întreb, oare, dacă vom fi în stare să-i salvăm de la moarte pe cei ce vor dori să se refugieze în ţara lor mamă, România?

Ştiţi destul de bine tragedia pe care au trăit-o străbunii noştri duşi la luptă de Imperiul Austro-Ungar, remarcabil descrisă de Liviu Rebreanu în „Pădurea Spânzuraţilor” şi vă întreb conţiinţa, ştiind că nu aveţi cum să-mi răspundeţi: cum îi vom ajuta pe românii ce nu doresc să fie mobilizaţi sau vor dezerta din armata ucraineană?

Dar, dincolo de a semnala îngrijorările, ştiu că puteţi să-mi răspundeţi asupra planurilor publice de primire a refugiaţilor români din posibilele zone de război Bugeac şi Transnistria? Câţi bani suntem dispuşi să alocăm de la buget pentru primirea posibililor refugiaţi? Cum se vor pregăti judeţele ce au graniţă cu Ucraina pentru primirea acestora? Cum vor fi implicate autorităţile locale? etc.

În concluzie, unii vă văd drept un posibil candidat la preşedinţia României în 2024, dar o susţinere populară pentru o astfel de candidatură nu se poate da, dacă nu sunteţi capabil să-i apăraţi şi pe fraţii şi pe surorile noastre de dincolo de graniţele României!

Cu respect,

Prof. Florin I. Bojor