La Bistrița, împlinirea a 162 de ani de la Unirea Principatelor Române a fost marcată, duminică, printr-o ceremonie militară și religioasă, dar fără ca participanţii să se prindă în Hora Unirii.
Ceremonia dedicată zilei de 24 ianuarie a fost organizată în Piața Unirii din municipiul Bistrița, acolo unde se află și statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
Acțiunile dedicate Zilei Unirii Principatelor Române au debutat la ora 13:00, cu intonarea Imnului Național al României, după care a fost oficiată o scurtă slujbă religioasă.
Ulterior, prefectul județului Bistrița-Năsăud, Stelian Dolha, și primarul municipiului Bistrița, Ioan Turc, au susținut scurte discursuri.
”Chiar dacă an de an ne-am deprins să spunem că sărbătorim ”Unirea cea mică”, la vremea înfăptuirii, acum 162 de ani, ziua de 24 ianuarie a fost botezată simbolic ”ziua cea mare a veacului”. Așa a si fost. Iar modul în care s-a înfăptuit ar putea sa ne fie model și astăzi. Crearea noului stat prin alegerea aceluiași conducător de către adunările elective ale celor două principate a însemnat nu doar negocieri intense vreme îndelungată, ci mai ales trecerea peste orgolii politice pe care astăzi abia ni le putem imagina. Pentru românii transilvăneni, pentru bistrițeni și năsăudeni ceea ce s-a întâmplat în 24 ianuarie 1859 a devenit un reper de speranță, a devenit convingerea că obstacolele care păreau de netrecut, pot fi depășite. Ca sa înțelegem câtă speranță a născut ”ziua cea mare a veacului”în sufletele înaintașilor noștri merită menționate însemnările unui caporal din Regimentul de Graniţă, Vasile Eremia, păstrate în Arhivele bistrițene: Despre ziua de 24 ianuarie năsăudeanul scria câțiva ani mai tarziu: “cu ea deodată a răsărit soarele mântuirii şi al emancipării naţionale, ea a deşteptat în piepturile româneşti, dorul fierbinte după o cultură naţională…şi mai presus de toate a pus baza mândrului regat român de azi, respectat şi preţuit după valoarea lui de toate statele europene”. Astăzi suntem într-un moment dificil, însă plin de sperantă. Am traversat împreună un an în care lumea, așa cum o cunoșteam, s-a schimbat. Am realizat cât de importantă este unitatea și solidaritatea și la capătul încercărilor a apărut și speranța că vom învinge. Acum suntem în campanie de vaccinare, avem nevoie de solidaritate, de unitate și nu de învrăjbire. Avem nevoie de pragmatism și de toate forțele bune din societate. Avem nevoie mai mult decât niciodată de unitate. Dumnezeu să binecuvânteze acest județ și România”, a transmis prefectul județului Bistrița-Năsăud, Stelian Dolha.
La rândul său, primarul Ioan Turc a susținut o scurtă alocuțiune.
”Sărbătorile naționale tind să devină, sub presiunea trecerii timpului și a vremurilor, date oarecare în calendarul comun. De aceea, cred că este important, nu numai cu asemenea ocazii, să afirmăm câteva lucruri: că România s-a clădit prin lupta și jertfele însumate a generații de români, că am avut conducători de geniu, care au știut să valorifice momente rarisime în istoria națională, că patriotismul nu este un moft și nici o rușine, ci o virtute pe care trebuie să o exersăm în fiecare zi, că România este eternă doar prin români și că misiunea națională nu va fi desăvârșită decât atunci când România va fi din nou rotundă”, a transmis Turc.
La eveniment au participat și parlamentari ai județului Bistrița-Năsăud, printre care deputații Diana Morar și Bogdan Ivan, dar și președintele Consiliului Județean Bistrița-Năsăud, Emil Radu Moldovan, și alte oficialități locale.
Ca o măsură de precauție în contextul pandemiei de coronavirus, participanţilor la eveniment nu li s-a permis să se prindă în Hora Unirii, evenimentul încheindu-se prin depunerea unei coroane la statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
Anul acesta s-au împlinit 162 de ani de la Mica Unire. Actul istoric de la 24 ianuarie 1859 a reprezentat primul pas pe calea înfăptuirii statului național român unitar.
Motto:
„Unirea naţiunea a făcut-o”!
(Mihail Kogălniceanu)
Unirea Principatelor Române, din ianuarie 1859 cunoscută si sub numele de „Mica Unire”, a fost primul pas important pe calea înfăptuirii statului naţional unitar român. Astfel, pe 5 ianuarie 1859, Adunarea electivă de la Iaşi a ales ca domn al Moldovei pe candidatul Partidei naţionale, Alexandru Ioan Cuza. Apoi, Adunarea electivă de la Bucuresti care şi-a deschis lucrările pe 22 ianuarie 1859, a avut loc sub presiunea a mii de oameni, mobilizaţi de tinerii unionişti, ce se adunaseră în faţa clădirii unde avea loc Adunarea. Această atmosferă incendiară a susţinut totodată pe reprezentanţii partidei naţionale care au convocat o şedinţă la hotelul „Concordia”, unde au hotărât să propună Adunării ca domn al Ţării Româneşti tot pe Alexandru Ioan Cuza, domnul Moldovei. În dimineaţa zilei de 24 ianuarie, reprezentanţii Partidei naţionale au propus convocarea unei şedinţe secrete pentru desemnarea candidatului, care a fost acceptat în unanimitate, deputaţii conservatori fiind nevoiţi să cedeze voinţei poporului. Trecându-se la vot, toate cele 64 de buletine purtau numele celui ales la 5 ianuarie în Moldova, realizând astfel una din cele mai importante file din istoria românilor. Astfel, Alexandru Ioan Cuza devine domnitor al ambelor Principate, respectiv Moldova si Tara Românească. Au urmat apoi trei ani de complicate actiuni diplomatice externe pentru recunoasterea Unirii Principatelor. Abia in 1862 Principatele Unite ale Moldovei si Valahiei au primit recunoastere internatională cu sprijinul nemijlocit al Frantei, respectiv al lui Napoleon al III-lea. In acelasi an 1862, când Principatele Unite au primit numele de „România”, Mihail Kogălniceanu avea să rostească memorabila frază „Unirea naţiunea a făcut-o”. Punând bazele României moderne, Unirea Principatelor din anul 1859 a însemnat o etapă esenţială pe drumul unităţii naţionale, a cărei întregire deplină avea să se înfăptuiască la Alba Iulia, pe 1 Decembrie în anul 1918.
De cativa ani, mai exact din 2012, la Bistrita ziua de 24 Ianuarie se sarbatoreste într-un spatiu situat în Piata Unirii, dupa ce un primar incult a mutat bustul lui Cuza de la IJP fără să stie că numele pietei se revendică de la Marea Unire din 1 Decembrie 1918 si nu are nimic comun cu Unirea Principatelor.
De aceea, noua administratie a Bistritei ar trebui să procedeze la ridicarea in Piata Unirii a unui monument simbol, evocator al Marii Uniri din 1 Decembrie 1918 .
acest „Monument al Unirii” ar putea fi realizat sub in forma de obelisc placat cu marmură având înăltimea totală (soclul + obeliscul propriuzis) de 1918 cm . Obeliscul propriuzis se la soclu până în vârf ar trebui sa aiba 1600 cm (anul primei uniri sub Mihai Viteazul), iar împreuna cu soclul de la baza de 3,18 m sa se ridice la 1918 cm (anul Marii Uniri).
Pe trei dintre laturile obeliscului se vor amplasa efigiile din bronz ale domnitorilor Mihai Viteazul, Alexandru Ioan Cuza si Regele Ferdinand, iar pe cea d-a 4-a latura vor fi trecute numele delegatilor din Bistrita-Nasaud participanti la marea adunare din 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia.
Pe soclul monumentului se va putea monta un basorelief din bronz executat după imaginea fotografică a Marii Adunari de la Alba Iulia, avandu-i in prim- plan pe episcopii Iuliu Hossu si Miron Cristea .
Bustul lui Cuza din Piata Unirii trebuie sa fie mutat inapoi la IJP, cu atât mai mult cu cât chiar argumentele celui care a făcut această mutare idioată sunt tot atât de idioate si contradictorii: ”Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bistriţa-Năsăud a comandat şi plătit această statuie. Statuia a fost amplasată în faţa Inspectoratului mai mult timp, pentru că Alexandru Ioan Cuza a pus bazele Poliţiei modern în România. Am adus-o în Piaţa Unirii nu cu referire la Unirea Principatelor Române, ci la Marea Unire. Aici, reprezentanţii Bistriţei la Unirea din 1 decembrie 1918 au primit credenţialul, adică mesajul de unire cu ţara. Alexandru Ioan Cuza îşi merită locul într-o Piaţă a Unirii”.