HULIGANIA îngroapă România! Despre politica de gașcă a gâștelor de partid!

Mitingurile făcute cu primari aduși grămadă cu autocarele la oraș nu mi-au plăcut niciodată. Le-am considerat sub demnitatea unui măgăruș născut pentru a căra desagile, darămite a unui om cu cuget înzestrat.

Mă enervează că populația NU are reacție și că un primar ia bani împrumut pentru a-și face mofturile cu proiecte falimentare, cum ar fi Wonderland. Nu-mi place că județul e condus de Radu Moldovan în tandem cu un rapsod ca Pugna din simplul motiv că niciunul NU are experiență în administrație nici măcar un an. (Pe Dorin Popescu îl trecem cu vederea pentru că e doar de umplutură acolo).

Dar să o văd pe Doris Moldovan la miting, înconjurată de vreo 2-3 consilieri locali și primarii fanatici cum screm de Ponta… nici aia NU e treabă. Întocmai ca și cei de-acum, strigătorii la cer au fost numiți pe funcții și au demonstrat că nu-s mai breji. Sunt jenanți de-a dreptul cum stau ei duși de-acasă și își uzează corzile vocale cu ochii la slănină…

De pe marginea gloatelor, Oltean a dirijat un spectacol jenant, după ce și-a certat subordonații într-o parodie de ședință ce a avut loc acum câteva zile. În călduri, cățelușii au schelăit a pagubă.
E râsu’-plânsu’!

Dacă derulăm banda cu 4 ani în urmă, vedem miting-ul anti-PDL a lui Radu Moldovan împreună cu primarii lui. Pe aceeași rețetă stupidă. Acum foștii protestatari sunt tolăniți în fotolii și se uită de pe geam cum ăialalți scandează. Parcă vedem același film prost, cu actorii inversați ce se va repeta periodic…

Personal, admir eleganța celor care îndură și încă mai rabdă huliganii democrației, sper că în taină se imaginează soluțiile unui eșafodaj ce exclude NE-simțirea… și sper s-apuc finalul vremurilor nebune în care găștile politice fac mitinguri de-amiază…

One comment

  1. Speranțele dumneavoastră privind acea meritată spânzurătoare publică a huliganilor de ieri, de azi și de câți vor fi de acum încolo, este o himeră. Populația nu va depăși stadiul de gloată, demnitatea de cetățean nu este nici pe departe un scop al mulțimilor, în cel mai fericit caz ar fi o mică speranță de evoluție spre titlul de supus al regelui. Iar acest lucru nu se datorează lipsei de educație a indivizilor, ci a legilor ce ar permite organizarea democratică a partidelor. Aceste legi permit jigodiilor ce privesc cu jind slănina să ajungă la cheile cămării.