Cine ai fost şi ce ai ajuns? Spun asta citând din vorbele unui vizitator de-al tău şi care la 1564 făcea o descriere a Transilvaniei şi o prezentare elogioasă burgului Bistriţa. Este vorba de Giovani Andreea Gromo, care spunea: “la o depărtare de 7 mile de Beclean se găseşte frumosul, bogatul, populatul şi puternicul oraş Bistriţa. Oraşul căpetenie este Sibiul, urmează apoi Brasovul şi Bistriţa.”
După plecarea saşilor şi a culturii germane, au pus mâna pe tine nişte comunişti, care au făcut prăpăd cu demolările şi proprietăţile rămase după saşi, dar şi bunurile romanilor. A venit clasă muncitoare şi s-a mutat pe Bdul Decebal, Independenţei, etc. Erau cu mult mai organizaţi, au făcut fabrici şi aveau şi un plan de ţară tradus în cincinalul muncitoresc. Mulţi romani îşi permiteau o Dacie şi minimum 12 zile la mare sau prin staţiunile ţării care acuma sunt praf. După ’89 au venit să te conducă acea spumă de impostori, laşi, trădători, obedienţi şi non-bistriteni, cei mai mulţi neavând nimic în comun cu tine. De vreo 5-7 ani încoace au apărut şi ciudăţeniile pe străzile tale.
Eşti plină dragă Bistriţa de struţi, mere, ouă, toate din poliester. Ai avut până şi ţepuşe în sensurile giratorii. Ai avut în parcul tău fălos, conceput tot de saşi, o puşcărie originală a veveriţelor, de care s-a mirat toată ţara. Podul Berăriei, făcut tot de saşi, pe grinzi trainice de stejar, a venit apă şi l-a luat şi după o bună bucată de timp, un “priceput” edil a făcut altul, pus strâmb peste apă. Bistriţenii l-au botezat “podul care nu duce nicăieri”.
Copacii tăi falnici, castanii şi teii, au fost batjocoriţi de vreo 2 primari. Bistriţenii i-au dat şi un nume unuia dintre ei: “primarul drujba”.
În schimb te-ai modernizat nevoie mare. Te-ai ales cu o vestită pârtie de schi şi care pe plan european şi poate şi mondial este la cea mai mică altitudine, de 600 de metri, şi se schiază o săptămână pe an. Ai primit pe capete nume pompoase, Wonderland, Heidenfeld şi Neverland. Vei avea parte în viitor de o mare harababură, numită centru intermodal de trafic, vei avea poate parte şi de o pasarele suspendată, de fier, peste un bulevard, care să înlocuiască zidurile tale măreţe. Apar blocuri noi, aruncate că din furcă, printre căsuţele româneşti scăpate de la marea demolare.
Urbanismul românesc are gusturi rafinate, ce mai? Şi nu în ultimul rând, te anunţ, dragă Bistriţa, că actuala administraţie nu te iubeşte chiar deloc, având în vedere că florile, rondourile şi copacii din Piaţa Centrală, şi amenajările făcute de primul primar român, Corneliu Mureșanu, le stau în gât edililor noştri. S-au plictisit trepăduşii din Consiliul Local de frumuseţile naturale ale Bistriţei şi vor să te betoneze, să te mineralizeze, asta în timp ce tot ei, fariseii, organizează concursul Bistriţa Verde, cu premii.
Cam astfel de oameni îţi hotărăsc ţie soarta. Sunt acolo doar pentru salarii şi interese, salarii dată de locuitorii cetăţii fără ziduri, oameni păcăliţi, prostiţi şi neapăraţi de nimeni. Totuşi s-a întâmplat şi o minune, după ce focul ţi-a mistuit marele turn de observaţie, l-au refăcut, au pus un lift modern de sticlă, şi este cel mai interesant loc de unde musafirii tăi pot să te privească de la înălţime. Dar tot au dat-o în bară nepricepuţii, au vrut să îţi şteargă vechimea şi ţi-au feștit fruntea cu lavabila.
Dragă Bistriţa, ai tot felul de instituţii care în mod normal ar trebui să te apere, să sară tot sus când ţi se întâmplă ceva rău. Dar din păcate nu sunt conduse nici de saşi, nici de unguri, nici nu văd, nici nu aud, nici nu le interesează soarta ta, pentru că sunt puşi acolo de o clică care să îi poată manevra cum vor ei.
La mulţi ani veche Bistriţa, cu toate că românească administraţie nu-ţi serbează ziua de 16 iulie, atunci când ai apărut în scripte, şi ţi-au mutat ziua din fals patriotism şi pentru că nici vorbă să te iubească.
Marius Bălan,
născut bistriţean