Secretarul de stat în Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor Alin Seserman este de părere că o reformă administrativă este obligatorie și consideră că aceasta ar trebui realizată în cel mai scurt timp. ”E cel mai bun moment istoric de după ’90”, consideră Seserman.
Într-o postare pe o rețea de socializare, secretarul de stat explică de ce consideră că realizarea unei reforme administrative este necesară.
”Cred că nici primarii nu ar mai face rezistență în privința reorganizării teritoriale. Au văzut și ei ce înseamnă să cheltui toți banii oamenilor pe niște salarii și să nu poți face nimic din fonduri proprii. Ce să administrezi într-o localitate cu 200 de familii în care au rămas doar persoanele în vârstă și bufetul din sat? Până în 2024 se închide și etapa asfaltărilor, a renovării școlilor și a alimentării cu apă. Dacă lăsăm lucrurile așa cum sunt, primarii tot își vor găsi de „lucru” și vor inventa tot felul de „necesități” locale ca să arate că ei „fac”. Sigur că unii fac ce trebuie, dar nu e nevoie de o primărie pentru a mai face un teren de sport sau pentru a zugrăvi un cămin cultural. S-ar putem începe și cu fuziunea consiliilor județene fiindcă etapa pe regiuni implică modificări în Constituție, dar nimeni nu ne împiedică să avem județe mai mari. Spre exemplu, am putea avea un județ nou, Dobrogea, format din Constanța și Tulcea. Cine sau ce ar suferi de pe urma alipirii lor? Nimeni, nici oamenii, nici economia. Dimpotrivă. La fel de bine putem aduce la un loc județele Maramureș și Satu Mare și am putea forma un județ de 1 mil. de locuitori, jumătate din populația Sloveniei, adică am crea un pol economic, cultural, universitar, de ce nu și am armoniza mai bine lucrurile în privința investițiilor”, a precizat Alin Seserman.
El a adăugat: ”Reforma administrativă a devenit obligatorie în noul context. (…) Ce s-a făcut în 1968 nu mai e valabil astăzi. Și țările cu tradiție democratică își adaptează formele de organizare fiindcă lumea nu stă pe loc. În 2024 nu se face. Cu 4 rânduri de alegeri în același an e aproape imposibil. Acum se poate face. E cel mai bun moment istoric de după 90. Acum, cine o va face, va câștiga și cine se va opune, va pierde”.
Alin Seserman a fost numit în funcţia de secretar de stat la Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor în primăvara acestui an.
România este singura ţară din Uniunea Europeană care nu a făcut reforma administrativ-teritorială a ţării. Noi încă ne conducem după legi comuniste din 1968, adică centralism democratic-socialist, în plin capitalism democratic-european. Ori acest centralism este o frână a dezvoltării economice. Prin regionalizare s-ar desfiinţa foarte multe structuri inutile populate cu tot felul de nepotisme. Un alt avantaj este decimentarea reţelelor clientelare construite in timp de peste 50 de ani. Dacă s-ar sparge astfel de strcturi, s-ar crea şansa ca România să renască administrativ ca ţară.
Asadar, pentru reducerea cheltuielilor de funcţionare a statului, sunt necesare reforme structurale profunde precum:
-Reducerea numărului de ministere la 15-16, la fel cum este in Franţa şi Germania;
-Desfiinţarea agenţiilor şi instituţiilor care nu sunt neapărat necesare, atribuţiile lor putând fi preluate de alte instituţii, simultan cu o descentralizare reală;
-În administraţia locală, păstrarea acelor primării care servesc peste 8.000 de cetăţeni, şi comasarea celorlalte;
-Reducerea numărului de judeţe la 16, într-o primă etapă, apoi la 8, echivalente cu regiunile de dezvoltare;
– Înlocuirea instituţiilor care servesc acum cetăţenii prin numerosi funcţionari, cu aplicaţii informatice care funcţionează nonstop, online.
Revenind la necesitatea reorganizării administrativ- teritoriale, trebuie spus că inclusiv la la atragerea de fonduri europene au existat sincope si intârzieri deoarece România nu a fost in stare sa facă o reforma administrativ- teritorială compatibilă cu structurile europene. De aceea, trebuie recurs la o restructurare a acestor unități administrativ- teritoriale pentru ca structurile respective să fie compatibile cu cele europene, să devină funcționale si eficiente economic, deoarece in prezent cele mai multe dintre judete sunt adevărate feude pentru baronii locali. Trebuie in sfârsit să fie realizată regionalizarea, dar nu formal asa cum o avem acum, cu ADR-uri (Agentii de Dezvoltere Regională) ca organizații nonguvernamentale, ci cu regiuni administrative funcționale, cu forță juridică, adică să poți merge direct la Bruxelles să depui proiecte pe bani europeni fără să mai fi nevoit să treci prin București.
Există două căi de a face regionalizarea. Prima este mai complicată si presupune revizuirea constitutiei pentru introducerea categoriei administrative de „regiune” in legea fundamentală. A doua cale este mai simplă si se poate face fără modificarea constitutiei , printr-o lege organică in care să fie prevăzută comasarea mai multor judete in structuri administative mai mari. Aceasta se poate face mai simplu prin comasare si reducerea numărului de judete cu păstrarea denumirii de „judet” prevăzută in actuala constitutie. Este modelul Poloniei care a făcut regionalizarea in 1999 prin comasarea celor 49 de voievodate existente (similare cu judetele de la noi) in 16 mari voievodate pentru a corespunde cerintelor Uniunii Europene.
În plus la noi dintre cele 3.228 de orase si comune sau UAT -uri (unităti administrativ-teritoriale), cel puţin 1.000 nu-şi pot asigura din venituri proprii, cheltuielile de funcţionare şi a oferi servicii minimale pentru viaţa cetăţenilor: salarii, iluminat public, gospodărire. Toate stau cu mâna intinsă si se bazează pe transferuri de la bugetul central sau de la bugetul judeţean.
De aceea, in loc de tot felul de tergiversări fără noimă trebuie făcută cât mai curând posibil reforma administrativă. Pentru asta e nevoie de curaj politic şi de oameni cu pregătire solidă si nu de figuranti, precum acesti indivizi lamentabili.