La Bistrița, intrarea triumfală a Mântuitorului în Ierusalim a fost celebrată în sâmbăta lui Lazăr. Soborul a mărșăluit pe străzile orașului într-o procesiune ce amintește de Împărăția de Dincolo și de deşertăciunile vieții. NU prea am înțeles de ce directorul Buta e cap-de-listă, alături de Radu Moldovan. Pentru ce merite speciale? Și cum de nu-i prinde rușinea ca tocmai ei să preceadă soborul. Întrebarea e valabilă și pentru eșantionul secund din PSD, care peste o săptămâna va dănțui cu sectarii, în Marșul Învierii.

Dacă i-a invitat vlădica pe cei mai „vrednici” să-i stea alături, ar fi să zicem, din abilitatea Înaltului de a-și finanța proiectele demarate printr-o astfel de apropiere de factorii de decizie. Aparent, un argument oarecum plauzibil, dar  se oferă la schimb un transfer de imagine pentru cei cu orgoliul nemăsurat, implicați în jocuri de mase cu interese de partid și funcții în vizor. Din partea Mitropolitului, e delicat aspectul și riscant jocul de-a imaginea cu cele sfinte. Voit sau Nevoit! Mulțumirile de amvon și pioșenia de campanie NU prea sunt pe placul credincioșilor și în fond sunt în detrimentul Bisericii… care în fapt promovează Împărăția altei lumi și luptă cu demonii banului, ai puterii și ai altor patimi.

De-aici și rugăciunea care se rostește în special în Postul Mare

„Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândaviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie. Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruieste-l mie, robului Tău. (Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul)

Oamenii de rând știu ei cum e cu băgatu-n față al celor forobraji și de câte parale sunt anumite personaje ale urbei care gestionează banul public și se-mbie la șefie. De aceea Biblia zice că… cel ce se mărește pe sine va fi smerit… iar cel care se smerește pe sine se va înălța.

Dar mai trist e că tinerii au cam lipsit de la procesiune și dacă fiecare preot aducea minim 10-20 de tineri din parohie putea fi un pic mai altfel. Că ei sunt vlăstarele acestui neam. De ce NU a fost așa? Motivul e simplu: în Bistrița NU s-a pus sămânță și nu există activități pentru tineri, doar conferințe sporadice din post în post și o delăsare a preoților de a se implica în astfel de proiecte de revigorare și catehizare.

În timpul ăsta, Pădurea Schulerwald mustea de tineri care se regăseau într-ale lumii și se zbenguiau pe alte ritmuri. Desigur, fiecare e liber într-adevăr, adică întru adevăr și NU în afara ADEVĂRULUI, căci numai ADEVĂRUL ne va face liberi.

Fără o atentă, continuă și constantă activitate pe acest segment (al tinerilor), Biserica o va lua la vale. Iar procesul va fi ireversibil și cu efecte nebănuite! Sunt doar câteva aspecte la care slujitorii și păstorii turmei cuvântătoare ar trebui să caute soluții urgente. De vor să ducă spre propășire ăst neam.

Altfel, de Florii vor fi doar procesiuni de fațadă cu cesiuni de imagine și uniuni fără comuniune. A prelaților cu poporul și a mai-marilor lumii cu Înalții fără de împărăție.